Why Wait For Sunny Weather?: Conacul Hodoni si drumul de holda

Căutând pe net, zilele trecute informaţii depsre alte locuri de văzut prin împrejurimi am dat peste o foarte elegata pagina web, dedicată conacului Hodoni, care se pare e recent restaurat şi unde se organizează, la cerere, diferite evenimente.
Clipesc des si recitesc. Aproape că nu-mi vine să cred.
Puteti citi si voi: conaculhodoni.ro
Ehee...deci, care va să zică nu toate sunt lăsate să se dărâme... Cladirea principală datează de pe la 1840 şi se pare că nu a suferit modificări. Arată promiţător şi cum abia aşteptam să găsesc şi un exemplu care să intre în categoria "totuşi nu e imposibil să se facă ceva", am sărit în maşină şi am ieşit din oraş pe direcţia, Sânandrei, E671/DN69 şi stânga pe DJ692 (care de altfel e un drum tare fain de facut cu bicicleta).

Dacă vă gândiţi că cel mai bine e să continuaţi pe DJ692, prin Carani şi Băile Călacea spre Satchinez şi de acolo să mergeţi spre Hodoni, vă gândiţi mai bine decât am facut-o eu. Drumul e bun şi foarte bun, fiind proaspăt asfatat între Satchinez (DJ693) şi intersecţia cu DJ692. Probelmele apar de la Satchinez spre Hodoni, unde momentan se lucrează la drum. Veti redescoperi asfaltul la intrarea în Hodoni.

Totuşi dacă aveţi chef de aventură (light off-road şi senzaţia de middle of nowhere) puteţi să faceţi stânga în centrul Sânandreiului spre Dudeştii Noi şi după ce aţi navigat cu foarte mare atenţie pe drumul de piatra spartă, gropi.. pământ şi urme de asfalt până în Dudeşti (ţineţi minte să faceţi dreapta şi să traversaţi calea ferată după ce ieşiţi din Sânandrei) ieşiţi pe Calea Hodoniului ... adică după biserică la dreapta. O să va întâmpine un drum de placi de beton, un pic mai lat ca o maşină, cu refugii ici colo, în caz că mai vine cineva pe contrasens, care vă va duce printre holde, prin mijlocul câmpului cum s-ar zice, până la un complex industrial. Cotiţi dreapta după complexul industrial că de nu se termină drumul. De la complexul industrial în 2km se ajunge la calea ferata Satchinez-Hodoni şi se face joncţiunea cu drumul Satchinez-Hodoni. Indicatorul de după calea ferată nu vă va lăsa dubii că sunteţi pe calea cea bună, până acolo însă, nu vă aşteptaţi la un astfel de lux. Nu a fost o idee prea grozavă pentru un drum cu maşina, dar acum că ştiu şi varianta asta l-aş recomanda pentru o ieşire cu bicicleta. Bucata dintre Sânandrei şi Dudeşti e destul de stricată, dar cu o bicicletă bună şi puţină atenţie plus posibilitatea de a o lua pe cărările de pământ de pe lângă drum, n-ar trebui să fie o problemă. Avantajul unei plimbări pe aici pe două roţi este că scăpaţi de traficul de pe celelalte drumuri, cu exceptia maxim 2-3 maşini şi un eventual camion.
Drumul direct, cel puţin până în Satchinez e unul frumos, străjuit de copaci pe mare parte din traseu, unduitor. De o parte şi de alta se văd turlele bisericilor din satele din jur. Merită o ieşire cu maşina sau motocicleta. Totuşi nu subestimaţi curbele din Băile Călacea şi Carani.

Deci după toate peripeţiile de mai sus am reusit sa ajung in Hodoni tocmai când începusem să am senzaţia că e la capătul pământului. Un sat liniştit, destul de îngrijit. Fac stânga spre biserici şi mă opresc în faţa celei catolice. Imi place solemnitatea clădirii, culoarea cărămizii şi arhitectura. Pare recent renovată şi bine întreţinută.Văd deja turla celei ortodoxe şi aflu de la o doamnă despre locaţia conacului: puţin mai jos pe aceiaşi stradă.

Ca de obicei, fac poze şi o iau agale spre Biserica ortodoxă. Câteva poze şi aici şi mă îndrept spre conac. Poarta deschisă... în faţă se deschide perspectiva parcului şi a livezii, dar nu văd imediat clădirea principală ce e ascunsă după un pâlc de conifere decorative ce împarte aleea principal în două.

Trebuie să recunosc că, deşi văzusem fotografia conacului pe site, mă aşteptam la ceva mai grandios şi mai impunător. Nu e. E o cladire relativ mică, fără etaj, cu o intrare susţinută de două coloane. Curat şi cochet. Puţine elemente decorative, dar fiind o clădire mai mică ca dimensiuni, simplitatea nu îi strică.

Totuşi am simţit că ii lipseşte ceva...parcă îşi pierduse locul şi cineva l-a înghesuit în coasta unui gard. Într-un fel aşa şi este. Probabil că domeniul conacului era extins şi poziţia sa de pe vârful dealului i-ar fi oferit privelişti superbe ale moşiei şi peisajului din jur. Astăzi e înconjurat de biserică şi sat. Lipsa de spaţiu în jurul lui par că i-a răpit din persoanlitate.

Oricum ar fi, e remarcabil că cineva a reuşit să se ocupe de micul conac de la Hodoni şi că acesta nu suferă de geamuri sparte, tencuială căzută, ziduri prăbuşite sau cazuri acute de stoluri de porumbei. Mi-ar fi plăcut să îi întâlnesc pe proprietari şi să-i rog să-mi spună povestea conacului şi a lor. Se pare că renovarea unei clădiri istorice nu e chiar o artă secretă.

Pe drum, la radio, aud o altă discuţie referitoare la problema clădirilor istorice care se distrug. Cel puţin e bine că suntem conştienţi de situaţie. Sper ca e un prim pas, fie el şi de broască ţestoasă, în direcţia cea bună...