A trecut ceva vreme de cand am iesit ultima data cu un rucsac in spate pe vre-un traseu pierdut printre copaci si dealuri, dar planuisem sa plec cu prima ocazie de cand s-a indreptat vremea. Dupa o saptamana in care am oscilat intre destinatii, grupuri de amatori de asemenea distractii si momente in care eram convinsa ca singura plimbare va fi virtuala printre pozele anilor trecuti, am plecat sambata dupa-masa spre Gornea, Caras Severin.
Aveam in plan o urcare domoala, pana la Ravensca si o revenire in circuit prin Valea Rachitei, Valea Ravensca si Sichevita. In total vreo 35 de km lejeri, de drumuri forestiere si poteci de coasta si culme, care s-au dovedit de altfel foarte bine intretinute, accesul fiind astazi posibil si cu masina mica, daca nu ploua.
Farmecul acestor sate pitulate printre culmile Mtilor Almaj sta in caracterul lor aparte. Ravensca, Garnicul, Sfanta Elena sau Bigar sunt cunoscute pentru populatia ceha care traieste aici inca din secolul 19 , cand au fost colonizati pe aceste meleaguri.
Romana se vorbeste putin, turistii sunt in marea lor majoritate din Cehia, iar casele sunt frumos ingrijite si varuite albastru, daca nu total, cel putin pe tocurile geamurilor si usilor.
Poteca, sau mai degraba drumul de pamant, pleaca din Gornea, putin mai sus de biserica, prima ulita la dreapta, pe dupa fantana si duce spre Brestelnic intr-un pas domol, printre livezi si culturi. De aici urmeaza curba de nivel de pe versatul stang geografic al Vaii Sichevita si ii ocoleste firele de obarsie, urcand domol, aproape fara sa se simta, spre obarsia Vaii Ravensca si face jonctiunea cu drumul de Sichevita chiar la intrarea in Ravenska. Casele frumos ingrijite si varuite proaspat te intampina de la intrare. S-ar putea sa te intampine si unii amatori de enduro si ATV, dar o data ce norul de praf se disipeaza nu se poate sa nu ramai fermecat de atmosfera linistita si calma a satului. Fiind cocotat in varf de culme, panorama spre culmile vecine si casele risipite pe dealuri se deschide spre toate punctele cardinale. Singurul dezavantaj l-ar putea reprezenta vantul care se inteteste seara, dar un cort intr-un loc ferit, sau o camera intr-una din casutele din sat sunt cel mai bun remediu.
Am ajuns spre seara si ne-am oprit in centrul satului, la un suc si sa ne uitam pe harta 1:60 000 a zonei din parculetul de langa biserica. Am trecut mai departe spre Valea Rachitei si am pus corturile intr-un loc de popas, la un deal departare de sat, pe o culme, intre niste copaci. Locul e amenajat cu bancute si masa si chiar un salas din scanduri. spre sud se vad cateva eoliene itite de dupa dealuri, iar in urma numa serpuirea drumului inapoi spre sat.
De aici drumul coboara in compania iiniilor de curent pe o culme spre satul Valea Rachitei, sat de romani, raspandit pe un bot de deal ce poarta numele de Rachita. Ne duce jos in vale si cu ajutorul unei doamne ce mergea la Sopotul Nou la "morminti" am gasit o scurtatura ce coboara la firul apei, scurtand serpentinele drumului. Jos in vale am gasit un drum ce urca pe coasta dealului Cotului si dupa un urcus moderat o poteca ce ia in piept dealul si duce sus, la drumul de coasta spre Garnic. Sus in deal, la rascruce de drumuri, luam apa si povestim cu o localnica. Pe sura stau indicatoare spre cele mai apropiate localitati. Drumul de Garnic e marcat cu o banda rosie orizontala, dar noi trebuie sa o luam in stanga inante de casa si sa ne indreptam spre satul Valea Ravensca si Valea Sichevita. In Valea Ravensca parasim drumul principal si o luam pe un drum de tractor, peste vale si peste deal si iesim in coltul Vaii Sichevita. Scurtam printre holde si pe la fantana si iesim pe vale la drumul mare. Mai 2 kilometri si intram in Sichevita. Masina ne asteapta in Gornea, mai jos, la biserica.
Pentru cei ce stiu muntele bine in diferitele lui forme e o tura poate putin monotona, mai ales la dus, cand drumul serpuieste prin padure, dar cu o harta buna se poate merge pe culme, iar pentru amatorii de iesiri cu bicicleta ar putea reprezenta un traseu de 1 zi foarte pitoresc.
Pe mine m-au uimit intotdeauna calmul, linistea si simplitatea vietii din varf de munte. Casele sunt raspandite pe culmi, parca fiecare ar avea dealul lui in custodie, livezile se intind pe pante imposibile si potecile serpuiesc pe coaste, pe sub culmi si pe deasupra sau coboara abrupt in vale. Ici colo, daca stii sa te uiti dupa ele, fantani folosite sau nu si salase ascunse. Pe drumul spre Valea Rachitei ne intalnim cu o tanti ce urca pe poteca de langa drum. Are ie cu dantela, fusta si pare imbracata de sarbatoare. Urca prin iarba, sa nu se umple de praf. Ne raspunde la intrebari fara sa se opreasca prea mult. Merge "la oras". Nu ne-am dat seama unde exact dorea sa ajunga dar am ramas impresionati de pasul sigur, constant, care desi era ajutat de "bata" sigur ne-ar fi intrecut la deal, chiar si daca nu am fi avut rucsacii in spate.
La Valea Rachitei un baiat de vreo 8 ani isi duce vitele la pascut. Va sta cu ele toata ziua. Sus, in dealul Cotului, la intersectia drumurilor spre Sichevita si Garnic aflam ca apa e pompata de la 3 km departare si cel mai greu este ca "nu se gaseste de lucru".
Sus, se ara cate o coasta de deal, se mai folosesc unelte de lemn pentru arat si caii. Fantanile, cel putin pe drumurile umblate sunt ingrijite si au apa limpede si rece.
Este un loc unde inca mai zboara fluturii, din orice tufis zboara puzderie de pasari, oamenii saluta orice trecator, iar caii sunt lasati sa pasca liber pe deal. Oricum ai privi-o pare o alta lume, una de care ne indepartam tot mai mult.
 |
| Harta zonei, conform www.banat.cz |
 |
| Moara de vant intr-o curte in Ravensca, la intrarea dinspre Sichevita |
 |
| Casa in Ravensca |
 |
| Fantana la Brestelnic |
 |
| Cana la fantana |
 |
| Marcajul pe drumul spre Sichevita, din Ravensca |
 |
| Ravensca vazuta de pe drumul spre Valea Rachitei |
 |
| Drumul spre Valea Rachitei |
