Despre utilitatea hartilor topografice

Data fiind o lipsa nativa de abilitati de orientare in spatiu, m-am straduit din rasputeri sa invat orientarea dupa harta si busola.

N-a fost usor(si inca nu-mi este usor), pentru ca uneori poti fi indus in eroare de vre-o carare, dar de obicei, chiar daca nu toate drumurile duc la Roma, cel putin duc undeva.

Deloc obisnuita cu jungla urbana, de care fug de cate ori am ocazia, desi se pare ca in ultimul timp acesta apare mai rar decat mi-as dori, am exersat orientarea rutiera de cateva ori peste vara. Rezultatele si peripetiile..in postarile mai vechi.

Oricum ar fi, topografica, turistica, rutiera pentru mine harta se dovedeste nepretuita. O prefer GPS-ului oricand.

Recent mi-am dat seama ca toate aceste cunostite imi pot folosi si in domenii la care nu m-as fi gandit ca avand ceva in comun cu abilitatiile de orientare...dupa harta.

Iata ca m-am gasit in situatia de a dori sa imi cumpar o pereche de pantofi, care se gaseau tocmai in temutul labirint comercial al mall-ului. Spatiu urban si axis mundi pentru multi, pe mine ma sperie la propriu. Intrari multiple, prea putine locuri de parcare si posibiltati de a-ti gasi masina doar cu ajutorul unui GPS, scari, magazine, cafenele, lume si prea putine linii drepte care sa duca undeva util. Labirint in toata puterea cuvantului.

M-am trezit la nivelul 2 al parcarii si la vreo doua nivele sub cel al magazinului de pantofi: putin invartit in cerc, mai ales din lipsa imaginii de ansamblu si iata-ma in fata hartii etajului. hmmm...Bine macar ca am gasit si atat. Lucrurile sunt tot timpul mai clare cand exista o harta. insa...ce-i lipseste? directia privirii, si acel punct "sunteti aici" (cuvinte care imi aduc aminte de benzile desenate cu Asterix si Obelix si un celebru "Vous etes la!", reprezentat printr-un punct in mijlocul unei piramide, dar fara nici un alt reper sau directie).

Intr-un sfarsit am identificat unde trebuie sa ajung si am identificat unde sunt luandu-mi reper un magazin din apropiere si o ruta intre ele cu ajutorul unor usor identificabile plante (artificiale?)... si atunci m-am felicitat in gand ca stiu sa citesc o harta... ceea ce a fost singurul lucru bun pentru ca pantofi masura mea nu am gasit!


Morala: cu cat spatiul e mai mic si lumea mai aglomerata cu atat e mai greu sa gasesti ceva...fara harta! :-)

Excursie... în Timişoara

În după-masa asta m-am gândit să incerc sa fiu turist in propriul meu oraş.

Adică: oraşul în care trăim e cel mai adesea subapreciat. Dacă ieşim din casă de obicei trebuie să ajungem la servici, la cumparaturi, să ne vedem cu prietenii etc, şi atunci oraşul devine un soi de spaţiu ce ne desparte de destinaţie şi imaginea de ansamblu a sa e ingnorată cu desavârşire în favoarea semnelor de circulaţie, a semafoarelor a vitrinelor sau a visării nedefinite cu ochii pe geanul autobuzului în timp ce numeri staţiile.

Nu mi-am mai vazut de foarte mult timp oraşul. Trec zilnic dintr-o parte în alta, şofez, merg, aştept la semafoare, dar prea rar ma plimb şi chiar şi atunci oraşul se pierde ca simplu fundal al unor conversaţii.

Astazi am vrut să revăd Timişoara, cu un ochi proaspăt şi cu aparatul în mână.

Iată rezultatul: